Pe fuga

Sunt pe fuga aproape la propriu:.am descoperit ca ma pot propulsa in coate si genunchi ca sa ajung in diferite colturi ale camerei! Cu viteza! Tinta nr 1 - dispozitivul acela negru cu multe, multe butoane tacanitoare pe care mami isi misca degetele rapid in timp ce se uita la cutia dreptunghiulara si luminoasa de pe mobila - a fost capturata! Cablurile acelea care ies de nu-stiu-unde si intra in perete sunt numai bune de ros pentru gingiile mele, desi toata lumea sare panicata cand ma vede molfaindu-le. Vaporasele alea negre pe care si le scoate tati din picioare cand vine acasa par interesante dar trebuie sa fiu cumva mai pe faza daca vreau sa le gust pentru ca dispar foarte rapid in spatele unor usite pe care eu nu le pot deschide! Apoi piesele acelea miiiici, miiiici si colorate pe care le mai gasesc in camera Fratiorului si din care el face niste mega-constructii cred ca sunt teribil de valoroase! Daca i-ati vedea pe toti cum le cauta, pozitionati fix ca mine, in coate si genunchi, cu ochii mijiti si dand cu mana usooor, usooor pe jos, prin unghere, atunci cand apar eu in zona! Una nu-mi lasa si mie, pe toate le aduna! In rest sunt fericita cand mai prind si eu cate o scama pe covor, desi doamna Gina da strasnic de bine cu aspiratorul de abia-abia imi mai ramane si mie cate una pe care sa o pot studia cu atentia cuvenita. Ah, un sfat! Viteza asta nu e buna cand sunteti undeva, deasupra solului, pe pat de exemplu, si vreti sa vedeti unde a disparut mami! Se intampla ceva in continuitatea materiei si te ia o durere de fundulet cand ajungi pe covor, incat oricat te-ar consola si Fratiorul, si mami ba chiar si tati e imposibil sa nu se lase cu niste lacrimi de jale de-adevaratelea!