miercuri, 30 ianuarie 2013

Copii. Suflete. Sperante


Nu prea stiu bine cum sa va povestesc despre un lucru tare, tare trist: despre copii care nu sunt la fel de norocosi ca mine. Iata pe scurt despre ce e vorba:

Construieşte Speranţe" este un proiect prin care Asociaţia "Copii Suflete Speranţe" coordonează strângerea de fonduri pentru construcţia la Constanţa a unui centru nou, ultraspecializat, care va reuni sub acelaşi acoperiş cele mai noi metode de tratament din lume pentru recuperarea şi reabilitarea copiilor cu probleme neuro-motorii.

           Statistic, în România sunt cca. 50 000 de copii cu tulburări neuro-motorii grave şi fiecare din ei are nevoie de o speranţă. Pe data de 3 Martie 2012 am lansat campania "50 000 de speranţe" cu scopul de a strange 1 milion de dolari pentru a demara construcţia acestui centru. Una câte una, fiecare speranţă dăruită ne va aduce mai aproape de a oferi acestor copii o nouă şansă de recuperare. Fiecare donaţie vine cu un tricou unic, un simbol al faptului că fiecare dintre noi multiplicat cu 50 000 putem realiza ceva uimitor.
(text preluat de aici: http://www.copiisuflete.ro/50000 )

Mai multe povesti pe larg gasiti pe site-ul "Copii.Suflete.Sperante"

Stiu ca mami a citit mai intai aici apoi aici, ne-am intristat amandoua, dar apoi am decis impreuna ca putem face un mic efort…ca jumatate din alocatia mea pe o luna nu e un efort chiar atat de mare. Asa ca am intrat in echipa Printesei Urbane pe care o iubim amandoua peste masura de mult si iata-ma cu tricoul de sustinator.

Dar cum sunt ambitioasa de felul meu, vreau sa imi fac si eu echipa mea. Ma ajuta si mami. Are peste 300 de prieteni pe Facebook. Si mai avem si alti vizitatori pe blog.
Ce ziceti, sunteti macar 10 din voi alaturi de aceasta campanie si de noi? Mi-ar placea sa imi trimiteti poze cu voi, cei pe care v-am convins, purtand tricoul de donator si Bubu Silviu ne ajuta cu siguranta sa facem un colaj, o poza de grup.Incercam? Incercam??

marți, 22 ianuarie 2013

O ratusca sta pe lac..

Mi-a pus mami cantecelul asta si gata, m-am decis! Nu mai stau locului! Ma tin de mobila...apoi iau o manuta. Hehe! Le iau pe amandoua si oooo..imi tin echilibrul! Acum rad la public. Fratiorul vad ca e cu pampoanele pregatite...Ma uit drept inainte. Hai ca pot! Hai ca pot! Poooot! Am reusit!! Am facut doi pasi singurica!!!

La druuuum!

joi, 17 ianuarie 2013

Tati


V-am povestit vreodata cat de nostim este tati al meu dimineata? 
Cu ochii umflati de somn ( cu atat mai umflati cu cat ma trezesc eu mai des sa ma asigur ca mami si tati sunt in preajma si peste noapte..) il duce pe Fratior la gradinita, apoi se costumeaza intr-un fel in care nu am mai vazut alti tatici: isi pune niste colanti negri dar nu isi pune pantaloni pe deasupra! Desi e frig afara poarta doar un tricou si o jacheta, nu  geaca groasa si pantaloni de fas cum imi pune mami mie! Apoi  isi trage peste cap un ciorap gaurit prin care i sa vede doar fata si peste el o ciuperca mare  la care ma intind mereu sa trag de ea. Cred ca s-a prins ca vreau sa o iau eu si si-a legat-o pe sub barbie cu niste chingi! Iar la urma,  chiar inainte sa iasa din casa, isi pune ochelari si manusi negre.. deci ori e spargator de banci, ori cosar, ori biciclist!



Rochita


Cred ca (iar) mi se pregateste ceva pentru ca mami a venit zilele trecute cu o rochita rosie cum am vazut eu in carticele mele de povesti si m-a pus sa o probez, mi-a facut poze, apoi a stat o gramada la telefon cu buni..De nu i-ar veni ideea sa imi puna si vreo bentita ceva pe cap, nu pot sa sufar treburile alea care-mi vin peste urechi si ma trag de par uneori..


luni, 7 ianuarie 2013

Ciudatenii de tot felul

Stranii mai sunt unele obiceiuri de-ale oamenilor! Intr-o zi au adus in casa..un copac (nu foarte mare, e drept) pus intr-o galetusa si plin de tepi! Au pus apoi in el tot felul de ..ba-la-lai, apoi luminite, si l-au tinut intr-un loc unde sa nu pot eu ajunge la el. Ma rog, de fapt am ajuns o data si dupa ce l-am rasturnat peste mine l-au mutat. Apoi au inceput sa sune la usa copii care cantau..nu a mai trecut mult si sub brad au aparut niste pungi mari care l-au bucurat teribil pe Fratior dar m-au surprins si pe mine, pentru ca din ele ieseau carti, rochite si jucarii !! Am avut liniste o vreme pana cand am tras spaima-spaimelor! Pocneau si bubuiau de peste tot de-am crezut ca a venit Apocalipsa! Asa, in toiul noptii, nu oricum! Lumini noaptea pe cer, muzica, lume la mine in casa care se bucura de haos si dadea cu paharele de sticla unele intr-altele..inca un bebelus cu care m-am inteles din priviri ca nu e lucru curat la mijloc…
Acum pare ca lucrurile s-au linistit, a disparut si copacul..dar cu asemenea obiceiuri nici nu stiu cat sa ma astept sa am liniste!

Balalai

Nu stiu de ce oamenii mari folosesc atatea cuvinte pentru obiectele din jur. Eu le zic doar ba-la-lai iar mami si tati se prind din maxim a treia incercare ce vreau. De cand mi-am dat seama ca pot arata si cu degetul e chiar si mai simplu: ba-la-lai si primesc magnetii de pe frigider, ba-la-lai si sunt dusa in brate la geam, ba-la-lai pot pune mana pe sapca lui tati si tot asa. Dar si eu ii recompensez de fiecare data cand primesc ba-la-laile si le spun cu satisfactie maxima:”DA!”