Dragoste...si-atat!

"Mami, cand am dolmit am visat ca ai intlat in inima mea!" (31 mai 2015)

Sunt o micuta romantica

"Ce noapte pumoasa sa adolmi sub celul instelat...." (5 feb 2015)

Tata deseneaza, Ana coloreaza!

Laser... viciu ?!

Ups! A trecut ceva de la ultima mea poveste de pe blog, dar taaaare ocupata am mai fost!

Am profitat de vacanta Fratiorului si ne-am jucat mai mult impreuna...

 l-am mai ajutat pe Tati la treburile casei

apoi am mai construit (si mai ales daramat) cate ceva

..treburi de bebelusi, stiti voi...

Ce ma nelinisteste insa e o vorba noua de-a lui Mami..cica in curand o sa se intoarca “laser viciu”. Cum sa se intoarca adica? Pai ea dintotdeauna a fost aici, acasa, cu mine, nu? Va trebui sa merg si eu laser viciu de acum oare? Si cat va sta? Cam o jumatate de ora, cat ii lua sa mearga in Carrefour dimineata?

Vine 2014!!!

Toata lumea face urari in seara asta vad, asa ca repede-repede, sa nu raman pe dinafara  va zic si eu " A ma ta!!" si sa stiti ca i-am intrebat pe Mami si Tati de voi toti: Toma si Adei, Tobia (Sofia) , Dodi (Rodi), Tode (Tudor), Bia, Bubu, Buma, iar Bubu, Mimi, Bica. Sa ne vedem cu bine anul viitor!!

Ceata lui...maimutoi!

Gata, mi-am gasit vocatia! Pot lua altitudine chiar si fara sa ma folosesc de trepte! 

Totul a inceput de la  Tati - si asta mi s-a parut de inteles; la o adica nu e prima ciudatenie de felul asta pe care o face. Apoi a inceput si Fratiorul cel plin de energie: OK, in regula, am zis. Dar de cand si Mami se urca pe pereti prinsa de o funie legata de un soi de pampers facut din cureluse care nu se rup niciodata, cu niste papucei ascutiti care nu aluneca pe perete , am zis ca sportul asta musai sa il prind si eu! Si cand obosesc de tras de prize, va jur, saltelele de la Vertical Spirit sunt cele mai bune de exersat tumbe si alte giumbusliucuri!

"Muca"

 Nu va suparati, imi explicati si mie de ce s-a umplut orasul de omuleti rotofei in straie rosii si cu barba alba? M-au bagat in sperieti si alta nu! Unul caruia i se aprinde o lumanare in mana si canta in acelasi timp s-a aciuat chiar la noi in biblioteca de nu mai pot extrage acum toate cartile de parenting ale lu’ mami.

Muca lipit pe geamuri, Muca la intrarea in Selgros, Muca pe reclama din cutia postala, Muca la intrarea in parc…! Muca, pa!! Paaaa!

Misterul lui "La scoala"

In fiecare dimineata Fratiorul meu (Ma) dispare cu ghiozdanul in spate, cu merinde si apa dupa el si uneori cu cate o jucarie pe care si-o strecoara pe furis (dar asta m-a rugat sa nu mai spun la nimeni). Mami il imbraca mereu cumva special, cu camasa alba, vesta si cravata, il piaptana, il pupa, il admira si apoi il mai piaptana inca putin. Cand se intoarce, Ma povesteste despre copiii cu care s-a jucat, despre "Doamna" care le-a spus povesti si mereu ajunge acasa cu gura plina de cate ceva bun din care eu nu pot primi pe motiv ca-s prea mica.

Da' vreau si eu "La scoala" lui Ma! Uite, am si codita, si fundita si ghiozdanel in spate! Ma duc dupa el , ca prea pare distractiv pe acolo! Paaaa!!!

Curiozitati de pe-afara..

Nu stiu cum a inceput dimineata asta pentru voi, dar eu, dupa ce m-am trezit si am facut rost de un pampers uscat, imediat m-am impins in Fratior sa imi faca loc la geam sa vad la ce privea el asa bucuros. Si nu am priceput nimic! Ce e treaba asta alba de pe masini si de pe acoperisuri? Si de ce vine praf alb de sus din cer? Vaaai, si cate haine au acum oamenii pe ei! Pare ca s-au ascuns si “mi-mi”-urile si habar n-am unde or fi pescarusii si porumbeii acum!. Ia sa o rog pe mami sa ma scoata afara sa pun si eu mana pe minunea cea rece si alba!

ShoeBox 2013

Azi m-am gandit sa o las pe mami sa se joace pe blogul meu si sa il impopotoneze cum vrea ea. A ales sa puna un afis taman sus pe pagina ca sa stiti si voi si sa participati daca vreti la Campania ShoeBox 2013. Mergem chiar acum sa scotocim prin dulapul Fratiorului si sa pregatim ceva dragut, ah, abia astept!

O saptamana plina

Cine credeti ca a venit sa se joace cu mine o saptamana intreaga? Bunica "Bia", chiar ea!!! Ce timp de blog sau de plimbari lungi in parc, de intalniri cu T. cel frumos sau de harjoneala cu Fratiorul?? I-am aratat lui Buni toate puzzle-urile mele.. si toate cartile (de mai multe ori la rand, ca nu stiu exact la ce parametri funtioneaza memoria bunicilor), i-am zambit de cate 165432385 de ori pe zi, am avut grija sa o ciupesc tare de tot in fiecare seara la culcare ca sa stie cat o iubesc, iar ea mi-a luat un sac de jucarii, rochite si fundite cu care am fost atat de prinsa incat si acum mai am de probat cate ceva.

De la Ana adunate..

Am deja o multime de sfaturi si experiente de viata bebeluseasca . Sa le parcurgem cumva impreuna, propun!

In bucatarie:

1. Boabele de piper pe care le dati pe jos si apoi le bagati in gura ustura raaaaau de tot la limbuta ! Poate prindeti direct din ambalaj, eu nu am reusit inca.
2. Apa de la flori este cah! M-am convins dupa doar o inghititura. Nu recomand.
3. Cutitele ii sperie rau pe parinti, lasati-le jos din mana inceeet, inceeet si zambiti apoi inocent.

In baie:

1. Daca mami si tati se stramba deja ingrozitor cand va schimba pampersul NU e nevoie sa il mirositi si voi. Chiar nu e.
2. Sapunul nu are gustul la fel de bun ca mirosul sau culoarea. Nici cel alb, simplu, nici cel rosu cu petale de trandafiri ori cel galben de lamaie. E o mare pacaleala!!
3. Daca dati robinetul la maxim intr-o directie sau alta in timp ce faceti dus sunt sanse maxime sa obtineti simultan un tipat de-al celui care va spala plus o mega senzatie neplacuta pe pielicica voastra goala.
4. Daca mami intra singura in baie, mergeti musai dupa ea. Sigur face ceva interesant. Daca vreti neaparat inauntru schema include obligatoriu: strigat “ma-miiii, ma-maaa” de cel putin 20 de ori cu disperare/lacrimi/muci. Alternativ, in caz de rezistenta: batut cu pumnuletii in usa+tras de clanta+aruncat cu jucarii in usa baii. Ceva trebuie sa functioneze!

In dormitor:

1. Cariocile nu sunt gustoase.
2. Mami nu apreciaza daca incercati sa spalati canapeaua cu laptic!
3. Constructiile pe care le fac mami sau Fratiorul TREBUIE daramate. Dintr-o singura miscare, scurta si precisa. Le place sa ridice un turnulet – acelasi turnulet- la nesfarsit, am vazut eu!
4. Urmele de manute de pe geam dispar saptamanal! Am incercat sa le fac simple, cu branza, cu avocado, cu pilaf, pere, mango si cu ou. Pur si simplu nu rezista!! Posibil sa aiba vreo legatura dna Gina-gospodina , trebuie urmarita indeaproape.

Afara, la locul de joaca

1. Daca impingeti leaganul cu putere nu ramane acolo, ci vine inapoi spre fruntea voastra. De fiecare data!
2. Pietricele sunt greu de mestecat, iar bucatelele albe de burete aruncate pe jos de cei care fumega pe gura sunt oribile la gust. Nisipul din par presupune o baie extra-lunga cand ajungeti acasa.
3. Ceilalti copii in general nu pricep ca un con aruncat spre ei sau o imbranceala mai serioasa inseamna “Imi place de tine, hai sa fim prieteni”. Inca studiez problema.

Voi ce constatari de felul asta ati mai facut?

Zoo!!

Interesant lucru am mai aflat astazi: animalele alea de le tot vad eu in carti exista si in realitate, va jur! M-a dus mami intr-un parc mare cu multe custi, zoo ii zice si m-a convins!

Am vazut asa:  pisica salbatica, nutrii, tigri, puma, ras, jaguar ( adica o multime de mi-miii). Un leu si o leoaica (ouuu-ouuu!!). Maimute nostime, unele cu fundul rosu , unele cenusii, altele cu coada lunga. Cea neagra mare, de-i zicea mami cimpanzeu, mi s-a parut tare haioasa cand a inceput sa se scarpine in varful capului, asa ca m-am luat si eu dupa ea...si eu radeam, si ea iii-iiii, eu si mai tare, ea si mai ii-iii, de s-a oprit personalul de la curatenie sa se uite la noi cum dialogam.

Tare zgomotoase mai erau gastele si ratele! Ma-ma-maaa! Gggga-gggga-gggga! Pelicanii isi tot deschideau aripile si bateau din ele ori apa, ori asa, pe uscat, cred ca vroiau sa imi arate ce mari sunt de fapt. Si inca niste pasari roz slaaabe-slaaaabe si mult mai tacute ca vecinele lor de care tocmai v-am zis.

Asa, si sa nu uit de pestii, soparlele, broastele (boa-boa) si serpii (ssss..) din cutiile de sticla. Cate culori! Si cum mai dormeau cele mai multe! Pacat ca nu a avut rabdare mami sa stea cat as fi vrut eu, credeam ca o sa le urmarim o zi intreaga, nu asa, tzac-pac in 2 ore gata vizita!

Mai vreau sa merg o data, neaparat, sa vad daca ma mai tine minte maimutica aceea care m-a amuzat si sa vad daca soparlele si serpii dorm toata ziua sau fac si ceva mai distractiv.

Poppy si Pascal

Fericita zi a mai fost ieri! Nu numai ca mi-am revazut nasii, dar am descoperit ca la ei acasa locuiesc doua pisicute (mi-mii) nemaipomenit de frumoase si prietenoase! Au stat nemiscate sa le admir, m-au lasat sa le mangai blanita si codita, sa le urmaresc prin toate cotloanele, ba era cat p’aci ca pe Poppy sa o si pup pe botic daca nu ma intrerupea tati. Dupa ce s-au mai obisnuit cu mine au pus la cale si un mic spectacol, urcand agil pe un fel de copacel de pisici, si apoi sarind de acolo inapoi pe canapea si tot asa de multe ori la rand.

Cel mai amuzant este ca, daca vreau, pot sa fiu si eu o pisicuta: pot sa imi curat si eu manutele cu limbuta, asa cum am vazut la ele, sa sar de pe canapea pe fotoliile de puf sau sa intru in cutia de lego cand Fratiorul construieste concentrat. Miiiii !

Intre mine si mami

Ma intreb uneori unde a fost mami inainte ca eu sa ma fi nascut?! De unde vin, in general, mamicile? Si cum fac ele sa poata primi si oferi atat de multa dragoste? Eu, de exemplu, simt ca o iubesc pe mami dinainte sa o fi cunoscut. Si chiar daca nu imi este foarte clar cum se poate una ca asta, stiu sigur ca e prea multa dragoste stransa intre noi ca sa ne fi inceput povestea doar in urma cu 19 luni.. Sigur ca si taticii si fratiorii sunt niste inventii nemaipomenite, alte mici fabricute de iubire si zambete, dar mamicile.. Ooh, mamicile!

Toamna

Ce poti sa faci daca afara e o zi mohorata de toamna, atat de mohorata ca  parca nici chef de scris pe blog nu ai? Mami zice ca poti aduce in casa doar ce iti convine din toamna de afara si te poti juca astfel o buna bucata de vreme.

Mami, mami, unde fugi? Cum adica ai treaba? Treaba mai importanta decat sa ne jucam de-a toamna?

"Attachment childing”

Sunt sigura ca de “"Attachment parenting" ati auzit. Astazi vreau sa va demonstrez ca exista si alta varianta.

O vreme am crezut ca am crescut o mamica prea atasata de rochita mea si care nu poate fi fericita decat daca ma tine in brate (sau in manduca, dupa caz). A tinut sa imi vorbeasca inca de cand eram in burtica ei , incat abia imi puteam aduna gandurile si face planuri in tihna. Dupa ce am iesit din burtica nu m-a lasat sa dorm singura in camera mea, a trebuit sa dorm cu ea (co-sleeping ii zice). In loc de biberoanele de plastic pe care le vedeam la cei mai multi bebelusi in parc eu am primit laptic "direct de la sursa" pana nu demult.

Nici macar sa plang singura nu m-a lasat. Explicatii peste explicatii mereu: unde mergem, cu cine ne intalnim, cu ce ma imbraca. Zambete peste zambete cat e noaptea de lunga.

Am crezut ca nu va fi o mamica independenta niciodata. Mai ales ca se fac peste putin timp 2 ani de cand sta cu mine si trebuie sa ii caut o gradinita de mamici, ceva, unde sa o trimit de dimineata si pana dupa-amiaza sa am si eu viata mea.

Azi insa mami mi-a dovedit insa ca se poate: a mancat singura in bucatarie micul dejun iar eu am desenat in voie la birou, in camera mea. Nu a mai fost nevoie sa stau in aceeasi incapere cu ea, eventual la ea in brate sau pe masa, langa farfuria din care mananca si sa o incurajez sa termine cat mai rapid. A avut 10 minute in care doar sa manance iar eu sa desenez. Cred ca suntem pe calea cea buna! Chiar ma bate gandul sa facem un test similar la pranz!

"Aneza"

In fiecare seara incerc sa o adorm pe mami spunandu-i o poveste. Nu mare lucru, in general despre ce am facut eu peste zi, ce mi-a placut, ce as fi vrut sa mai fac si nu am apucat.

Si incep cam asa: Maaami, abi da uoo, cu papi da tati bi bibi paaaa, mi u-ua, ia, oaia-oaia, ti-tiii, apa ma, mimi, mimi, diiii. Da bu-ua uba pumpa buba mama aia, aiiiia caca ia-iaaa,  oaia! Oaia! Mama, mama, mama.Mamaaaa! Maaa-ma! Pi-pi-piii. Diiii. Uuuuu!

Ma rog , deja ati inteles actiunea. 

Si totusi mai mereu mami ma intreaba ce tot zic eu acolo si se amuza teribil daca povestea dureaza mai mult de 15 minute. Si da, in general dureaza mai mult de 15 minute, mi-e greu sa povestesc in mai putine cuvinte cand sunt atatea intamplari fascinante peste zi. Cica vorbesc “pe limba mea”. Pai cum, voi nu vorbiti tot limba asta, ca doar inteleg tot ce ziceti?! Cum de nu i-o fi clar lu’ mami ce zic? E limpede ca ubaiipidadoiaua!!

De dragoste

Draga T.,

A sosit momentul sa recunosc in mod public: esti baietelul dupa care sunt pur si simplu topita!..Si trebuie sa iti mai spun ca te trag de parul tau blond si matasos pentru ca ma bucur de fiecare data sa te revad, iti dau cu zornaitoarea mea preferata peste frunte pentru ca esti frumos si cu ditamai cucuiul violaceu sub breton, beau din cana ta cu apa sa ma asigur ca e la temperatura potrivita pentru tine, iti scot sosetele de fiecare data cand vii la mine sa nu iti fie prea cald cumva si te imbratisez pana te daram ca sa fiu foarte sigura ca intelegi toate lucrurile astea.

Iar felul demn in care imi tolerezi toate dovezile de iubire ma fac sa le reiau mereu, mereu,mereu!

Cu drag, 

Ana

S-a facut anul!

Anul si inca o saptamana de cand sunt in "blogosfera". Va mai amintiti primele mele aventuri?

http://blogulaneimici.blogspot.ro/2012/10/ce-mi-se-intampla-zilele-astea.html