"Attachment childing”

Sunt sigura ca de “"Attachment parenting" ati auzit. Astazi vreau sa va demonstrez ca exista si alta varianta.

O vreme am crezut ca am crescut o mamica prea atasata de rochita mea si care nu poate fi fericita decat daca ma tine in brate (sau in manduca, dupa caz). A tinut sa imi vorbeasca inca de cand eram in burtica ei , incat abia imi puteam aduna gandurile si face planuri in tihna. Dupa ce am iesit din burtica nu m-a lasat sa dorm singura in camera mea, a trebuit sa dorm cu ea (co-sleeping ii zice). In loc de biberoanele de plastic pe care le vedeam la cei mai multi bebelusi in parc eu am primit laptic "direct de la sursa" pana nu demult.

Nici macar sa plang singura nu m-a lasat. Explicatii peste explicatii mereu: unde mergem, cu cine ne intalnim, cu ce ma imbraca. Zambete peste zambete cat e noaptea de lunga.

Am crezut ca nu va fi o mamica independenta niciodata. Mai ales ca se fac peste putin timp 2 ani de cand sta cu mine si trebuie sa ii caut o gradinita de mamici, ceva, unde sa o trimit de dimineata si pana dupa-amiaza sa am si eu viata mea.

Azi insa mami mi-a dovedit insa ca se poate: a mancat singura in bucatarie micul dejun iar eu am desenat in voie la birou, in camera mea. Nu a mai fost nevoie sa stau in aceeasi incapere cu ea, eventual la ea in brate sau pe masa, langa farfuria din care mananca si sa o incurajez sa termine cat mai rapid. A avut 10 minute in care doar sa manance iar eu sa desenez. Cred ca suntem pe calea cea buna! Chiar ma bate gandul sa facem un test similar la pranz!

"Aneza"

In fiecare seara incerc sa o adorm pe mami spunandu-i o poveste. Nu mare lucru, in general despre ce am facut eu peste zi, ce mi-a placut, ce as fi vrut sa mai fac si nu am apucat.

Si incep cam asa: Maaami, abi da uoo, cu papi da tati bi bibi paaaa, mi u-ua, ia, oaia-oaia, ti-tiii, apa ma, mimi, mimi, diiii. Da bu-ua uba pumpa buba mama aia, aiiiia caca ia-iaaa,  oaia! Oaia! Mama, mama, mama.Mamaaaa! Maaa-ma! Pi-pi-piii. Diiii. Uuuuu!

Ma rog , deja ati inteles actiunea. 

Si totusi mai mereu mami ma intreaba ce tot zic eu acolo si se amuza teribil daca povestea dureaza mai mult de 15 minute. Si da, in general dureaza mai mult de 15 minute, mi-e greu sa povestesc in mai putine cuvinte cand sunt atatea intamplari fascinante peste zi. Cica vorbesc “pe limba mea”. Pai cum, voi nu vorbiti tot limba asta, ca doar inteleg tot ce ziceti?! Cum de nu i-o fi clar lu’ mami ce zic? E limpede ca ubaiipidadoiaua!!

De dragoste

Draga T.,

A sosit momentul sa recunosc in mod public: esti baietelul dupa care sunt pur si simplu topita!..Si trebuie sa iti mai spun ca te trag de parul tau blond si matasos pentru ca ma bucur de fiecare data sa te revad, iti dau cu zornaitoarea mea preferata peste frunte pentru ca esti frumos si cu ditamai cucuiul violaceu sub breton, beau din cana ta cu apa sa ma asigur ca e la temperatura potrivita pentru tine, iti scot sosetele de fiecare data cand vii la mine sa nu iti fie prea cald cumva si te imbratisez pana te daram ca sa fiu foarte sigura ca intelegi toate lucrurile astea.

Iar felul demn in care imi tolerezi toate dovezile de iubire ma fac sa le reiau mereu, mereu,mereu!

Cu drag, 

Ana

S-a facut anul!

Anul si inca o saptamana de cand sunt in "blogosfera". Va mai amintiti primele mele aventuri?

http://blogulaneimici.blogspot.ro/2012/10/ce-mi-se-intampla-zilele-astea.html

Casa cu gemene

Daca e joi, am cea mai buna branzica in meniu si un iaurt delicios din care incerc sa nu risipesc niciun strop din lingurita . :)

https://www.facebook.com/pages/Casa-cu-Gemene/518836871489552

Parentime

Cica mami nu e atat de grozava doar pentru ca e "Mami" si nici tati nu e atat de jucaus doar pentru ca e.."Tati". Au fost sa invete meserie, si-au luat notite, au facut teme pentru acasa..

Ia sa trag si eu cu ochiul sa vad ce au zis despre mine si Fratior pe acolo, pe la Parentime

Sky Tower

Vai, ce emotionata sunt!

Acum niste seri am trecut cu mami si cu tati prin niste usi de sticla maaaari de tot, am stat apoi intr-un rand cu tot felul de copilasi, bebelusi, oameni (tineri si frumosi), apoi am intrat intr-o cutie care mi-a facut urechile sa se infunde si am simtit ca sunt dusa cu viteza mare in sus. Imediat ce am iesit din cutie si m-am dezmeticit am vazut cum masinile s-au transformat in furnici, lacurile in baltoace, oameni in punctulete miscatoare, iar cladirile din jur pareau facute din piese mici de lego, ca ale Fratiorului! Si ce de-a lumini!! Dar ce culori pe cer..si cat de aproape sunt acum de nooooori! Sa le aplaud, sa le aplaud, asa mi-am zis….

Si chiar nu am inteles de ce doamna cu tricou rosu care m-a vazut jos in hol la intoarcere s-a intrebat mirata “ De ce-or fi aducand oare bebelusii aici? Ce inteleg ei, dom’le?”

(poza este preluata de aici: http://www.criserb.com/blog/bucurestiul-vazut-noaptea-de-pe-bucharest-skytower.html)